8 - Ratusca buclucasa

In toamna aceasta, in urma cu vreo 2 luni daca imi amintesc bine, am primit de la Dragos (dragosmarius) cateva ratuste printre care si o femela metis de rata pitica si rata salbatica mare.
O vazusem inca din vara atunci cand luasem de la el niste rate smarald si, desi omul mi-a spus ca si aceea este de vanzare, am ales o sora de-a ei (tot metis) si nu pe ea.
Sora despre care vorbesc s-a adaptat foarte bine la mine in curte si, desi zboara foarte bine, cu usurinta unei rate salbatice, am ales sa nu o filez (nefiind operata). Mi-a dovedit ca nu are intentii sa paraseasca noua locuinta.
La aceasta acomodare a ratustei respective a contribuit din plin unul dintre ratoii de Campbell care s-a imperecheat cu ea destul de repede.
Vremea a trecut si astfel am ajuns la momentul despre care vorbeam in deschiderea acestui articol. Am decis ca vreai si sora ratustei, si fratele si ... cam toata familia ei pana la urma iar Dragos, aflat in fata nebuniei mele pt. rasele de rate domestice, mi le-a pus "in brate" (cu frate, sora, nepot, unchi, matusa etc).
Inca din prima zi am vazut ca aceasta a doua ratusca este imperecheata cu 2 masculi. Unul de Smarald si unul care cel mai probabil ii este frate bun (de mama si tata) judecand dupa culoare, forma corpului, talie etc.
De asemenea, ratusca nr. 2, adica aceasta buclucasa, avea cu totul alt temperament comparativ cu prima pe care o luasem.
Aceea este blanda si destl de relaxata in preajma omului. Caracteristici mostenite de la unul dintre parinti, respectiv rata pitica.
Cea de-a doua insa a mostenit un temperament mult mai salbatic, specific ratei salbatice mari.
Ca de fiecare data sotia mi-a dat un sfat bun iar eu, ca de multe alte ori, nu l-am urmat (incapatanarea bat-o vina). Mi-a spus foarte clar ca trebuie sa filam aceste rate noi, atat femela cat si cei 2 masculi (neoperati) pt. ca la cat se sperioase sunt sigur voi ramane fara ele.
Mi-am zis in gand ca se inseala si ca placerea mea de a le vedea zburand din cand in cand este mult mai importanta decat riscul a le pierde (pe care, sincer, nu prea l-am luat in calcul).
Era o zi frumoasa si eram prin curte, cu treaba. La animale, evident.
Aud deodata, brusc, semnalul cocosilor. Porumbeii imi erau liberi asa ca imi ingheata sangele in vene gandind intr-o fractiune de secunda ca a dat uliul. Ochii pe cer si, ce sa vezi, sangele deja imi este solid. Pe cer, la vreo 20 m inaltime, ratoiul smarald (unul dintre ei, cel neoperat), se ridicase vertical (asemeni ratelor salbatice mari). Il urmaresc cu privirea cum pleaca direct spre casa unui vecin (coleg si el de sunphoto daca ii pot spune asa, care are la randul sau rate din diferite specii si un lac pt. ele). Ma gandeam ca gata-i, aterizeaza acolo si l-am pierdut. De dus dupa el, iesea din discutie din anumite motive personale.
Cum zbura ratoiul asa direct spre curtea vecinului deodata se aude din curtea mea sunetul strident si atat de cunoscut al ratustei care isi cheama perechea (si pe care noi, crescatorii de rate pitice, il iubim atat de mult - acel macanit care de altfel a si dat numele rasei - Call duck).
Ratoiul vireaza brusc stanga, face un semicerc si, minune, aterizeaza fix in curtea mea, la cativa metri de tarcul in care se afla perechea sa si rivalul care curta aceeasi femela.
O astfel de intamplare ar fi trebuit sa imi fie invatatura de minte si imediat sa le prind si sa le filez. Ti-ai gasit! Am zis ca sigur voi face aceasta operatiune dar ceva mai tarziu. I-am povestit inclusiv sotiei intamplarea care a insistat sa filam musai aceste ratuste.
Ma rog, incapatanarea este incapatanare si se manifesta ca atare.
O noua zi frumoasa, aceeasi rutina, la treaba prin curte.
Din nou sunetul de alarma al cocosilor, din nou inima cat un price si ochii pe cer. La aceeasi inaltime, un tablou de toata frumusetea. Ratusca buclucasa inainte si in spatele ei cei doi masculi, zburau asemenea ratelor salbatuce mari, in jocul lor nuptial la inaltime, acolo unde femelele testeaza genele masculilor. Cu siguranta ratusca nu doar testa masculii ci testa si imprejurimile dorind probabil sa plece acasa, adica la Dragos.
Daca prima data am scapat basma curata, de data asta am fost sigur ca le voi pierde pe toate 3 pasarile mai ales ca se indreptau spre curtea aceluiasi vecin crescator la randul lui de rate ornamentale.
D-zeu insa ii face cuib berzei chioare (sau incapatanate) si iata ca, din nou, ratele mele vireaza stanga, fac semicercul si aterizeaza.
Ambii ratoi in curtea mea iar ratusca langa gard insa de partea cealalta, adica in gradina unui alt vecin. Cum pe la acest vecin imi sar deseori pasari si deja imi este si rusine sa ii tot sun pe oameni sa vina si sa imi prinda cate o oratanie, am zis sa o las pe micuta sa vina singura acasa, mai ales ca se agita foarte tare pe langa gard in incercarea de a ajunge in curte la cei 2 ratoi ai ei care de altfel o strigau de zor (dar care de acum nu o mai puteau insoti in aer pt. ca ii prinsesem si ii filasem ajungandu-mi 2 patanii).
Incepuse sa se insereze si ratusca mea se agita in jurul gardului fara sa zboare inapoi un curte. Sub nici o forma nu doream sa o las acolo peste noapte (se putea intampla orice cu ea) asa ca mi-a venit o idee (mai bine nu-mi venea).
Am fugit in casa si am luat minciogul sotiei (unul destul de mare) gandind ca astfel o voi prinde peste gard.
Odata ajuns aproape de ea am dat minciogul peste gard sperand sa o prind insa, in acel moment s-a declandat nebunia. Ratusca s-a ridicat la peste 30 m inaltime, macanind ca scapata din gura vulpii si a zburat spre linia orizontului (peste case) cat am putut sa o urmaresc cu privirea. Adica pana a iesit din raza vizuala. Deja se ingana ziua cu noaptea.
Am fost extrem de mahnit ca si cum as fi pierdut o pasare campioana nationala. Inclusiv mama care era pe la mine s-a mahnit vanzandu-ma.
Toata seara m-am gandit cat o fi zburat, unde a aterizat, daca va supravietui in salbaticie, daca va ateriza in vreo curte ce se va intampla cu ea sau .... daca exista vreo sansa sa revina "acasa".
De ce "acasa" si nu acasa? Pt. ca a mea curte pt. acea ratusca nu insemna acasa. Era doar de cateva zile la mine, intr-un mediu nou, inconjurata de pasari noi si necunoscute, fara mediul pe care il stia inca de la eclozare. O straina printre straini, departe de casa ei.
In fond ii ceream unei rate ce nu i-as fi cerut unui porumbel voiajor. Adica sa se intoarca intr-o curte, la o casa, pe care nu o cunoaste si nu o recunoaste ca fiind casa ei. Singurul meu as din maneca: cei 2 ratoi ai ei, ramasi in curte care, speram eu, cu chemarile lor, o vor aduce inapoi. Da, dar de la ce distanta? Mai putea e oare sa isi auda consortii de la km distanta?Cu siguranta nu.
A doua zi, dis de dimineata, m-am dus in curte cu speranta ca s-a intors. Nimic! Chiar i-am povestit si lui Dragos cele intamplate si ma asteptam sa se supere pe mine. M-o fi injurat in gand insa cu glas tare nu a facut-o spre usurarea mea.
A treia si la fel si tot asa in urmatoarele pana mi-am pierdut speranta ca o voi mai revedea. Pana si mama, in convorbirile telefonice, ma intreba daca s-a intors ratusca acasa.
A trecut vremea si a sosit momentul expozitiei nationale de la Romexpo unde am avut expuse nu mai putin de 29 rate. Printre ele si 5 exemplare din rasa Smarald intre care si masculul care ii era pereche acelei ratuste.
Sambata, in penultima zi a expozitiei, un baiat de aproximativ 20 de ani a intrebat-o pe sotia mea daca noi nu am pierdut vreo ratusca in urma cu ceva vreme. Sotia mirata, l-a recunoscut (ca fiind un vecin ce locuieste la o distanta de cateva case, eu nu il stiam pe om) si, luata prin surprindere i-a spus ca nu am pierdut nici o ratusca. Omul insa a insistat explicand ca vorbeste despre o ratusca care seamana cu acestea (ratustele smarald) numai care o pata alba pe gat. Ca acum vreo luna acesta ratusca a aterizat pe drum si el a bagat-o in curte nestiind a cui este iar de atunci o tine cu lesestile pe care le are. Ba chiar a filat-o la ambele aripi ca sa fie sigur ca nu mai pleaca.
Desigur ca sotia i-a confirmat ca am pierdut o ratusca acum vreo luna si aceea este a noastra.
La aflarea vestii m-am bucurat ca un copil care si-a regasit jucaria pierduta si chiar m-am oferit sa o platesc numai sa mi-o inapoieze. Omul insa, tip cu obraz subtire, nu a dorit nimic si m-a asteptat sa merg dupa ea cand doresc.
Evident ca am mers, evident ca era ratusca mea si evident ca adus-o inapoi acasa. Caci da, acum pot scrie fara ghilimele. Ratusca asta mica, dupa ce a zburat km intregi cine stie pe unde si in ce directie, dupa cine stie cate zile, s-a intors acasa doar ca, nefiind localnica, gresise biata de ea casa si computerul de bord ii daduse o eroare de cateva zeci de metri.
Din pacate reintalnirea cu masculii s-a facut noaptea pe la orele 21.00 si nu am putut sa filmez momentul care merita pe deplin. Regasirea a fost de poveste.

Acum, intamplarea aceasta poate parea una banala insa eu am ramas, pe langa bucuria de a o avea din nou acasa, cu o gramada de intrebari:
- unde a zburat?
- cum a stiut sa revina?
- cand o fi revenit?
- ce anume a ghidat-o inapoi spre casa? (repere aeriene nu a avut, necunoscand zona)
- de ce a revenit acasa la mine si nu a cautat drumul spre casa lui Dragos? (la care sigur nu armai fi ajuns din cauza distantei)
- + alte 100 de intrebari la care nu voi avea niciodata raspuns insa care m-au convins ca cel putin una dintre fiicele acestei rate nu va fi operata ci lasata in libertate deplina indiferent de risc.

Intamplarea traita de mine cu aceasta ratusca si povestita unui amic vanator zilele trecute a nascut o alta poveste ai care protagonisti sunt un ratoi alergator indian si o ratusca mularda pe care i-am dat acestui om in urma cu 2 ani insa despre care voi povesti intr-un alt episod (alt album), vorba celor de la Teleenciclopedia!
Fascinanta lume a ratelor nu inceteaza sa ne minuneze pe noi, "ratarii" - cum spune un crescator de rate, coleg de sunphoto. :))


ERATA: potrivit informatiilor primite ulterior de la crescatorul ei, ratusca buclucasa nu are sange de rata salbatica mare ci de rata pitica si rata smarald. Asadar, cu atat mai laudabila este performanta ei!

..............