2 - Poveste despre pasiune prietenie si colegialitate
Era odata, intr-o tara in care lucrurile merg asa cum trebuie iar oamenii traiesc decent, deci nu in tara noastra, un om tare pasinat de pasari de apa. Iaca asa, in gospodaria sa, crestea numeroase rase de rate comune cu felurite varietati de culoare precum si rate lesesti. Omul acesta al nostru, pasionat foarte, nu se multumea doar sa creasca ceea ce exista deja si chiar lucra la obtinerea unor noi varietati de culoare in cadrul anumitor rase. Era deci cu adevarat un expert in domeniu, spre deosebire de anumiti concetateni ai nostri care se cred la fl dar care, din pacate, sau din fericire, nu sunt. Sa revenim la povestea noastra. Omul aceasta al nostru participa cu copiii sai inaripati la numeroase concursuri in tara sa precum si in alte tari, munca lui fiind recompensata cu foarte multe premii, diplome si medalii si iesind de atatea ori campion. Trebuie totusi sa subliniem ca omul nostru nu iesea campion in tara sa cumparand ieri pasari din Germania si concurand astazi la expo nationala. :)) Mai mult decat atat, omului nostru ii acordau aceste titluri arbitrii care isi indeplineau "misiunea" cu aceeasi pasiune, daruire si dragoste fata de pasari ca si el. ;) Iata cate deosebiri intre oamenii din tara acestui om si .... tara noastra. Dar, repet, sa revenim totusi la poveste. Ei bine, intr-o buna zi, in curtea omului nostru se nascu un boboc de rata leseasca ce parea a fi un fel de Fat-Frumos al speciei sale. Crestea intr-o zi cat altii in 3, se facea din ce in ce mai frumos si, odata ajuns la maturitate, incepu sa adune la titluri de campion (pe bune) de-i intrecea pana si pe manelistii din tarisoara noastra cu ale lor versuri "fara numar, fara numar ....". Multe satisfactii ii aduse acest ratoi omului nostru asa ca acesta ocupa un loc aparte in inima sa. Trecura vremea si, dupa mai bine de 30 de ai de activitate, cu atatea satisfactii obtinute, omul nostru decise sa puna punct acestei mari pasiuni. Iaca asa, omul scoase la licitatie intregul efectiv de pasari, in fruntea acestuia, aflandu-se, aproape de neinteles, si ratoiul Fat-Frumos. Ma gandesc eu asa ca si povestitor ca omul nostru chiar isi propusese sa se lase de acest hobby. Tinand in continuare exemplare de valoare, mirajul unor noi reusite nu i-ar fi permis acest lucru. Ziua cea mare sosira. Din cele patru zari, cu mic cu mare, crescatori mai dotati sau mai putin, sosira cu speranta ca vor pleca acasa cu pasari de mare valoare care sa-i ajute in obtinerea unor produsi din ce in ce mai buni caci, vedeti d-voastra, oamenii aceia sunt unde sunt pt. ca sunt manati in acest hobby de dorinta de a obtine acesti produsi foarte buni si nu de a umple raftul de cupe. Toate bune si frumoase numai ca omul nostru avea niste prieteni sinceri si adevarati langa el. Culmea, colegi de breasla. Oameni puri care inteleg si imparatasesc pasiunea si care nu sunt manati de invidie si rautate. Acesti prieteni buni, pt. ca-l cunoasteau atat de bine, au facut ceea ce noi numim cheta si astfel au adunat nici mai mult nici mai putin de 1.500 lire sterline. O suma frumoasa chiar si pt. acea tara. Actiunea avea drept scop achizitionare la licitatie a acestui ratoi si oferirea lui, sub forma de cadou, crescatorului, in speta omul din povestea noastra. Licitatia incepu; multe pasari se vandura la preturi la care multi doar viseaza. Venira si randul ratoiului Fat-Frumos. Licitatia pornira de la 50 de lire. Un pret nimim pt. un ratoi campion. Omul nostru spre sa obtina aproximativ 500 de lire. Un pret bun. Prietenii acestuia sperau sa poata acoperi costul ratoiului cu cele 1.500 lire stranse. Pretul ajunse la 500 lire si licitatia continuara. Pretul ajunse la 1.000 lire si licitatia continuara. Nebunie totala! Pretul ajunse la 1.450 lire si prietenii omului incremenira. O singura data mai puteau ridica acel cartonas dupa care toate sperantele lor se spulberau. 1.500 lire se strigara si .... "ciocanul" cazura definitiv. Ratoiul fusese cumparat pentru aceasta halucinanta suma de catre prietenii omului nostru. Cea mai mare suma oferita pt. un ratoi lesesc in tara omului din poveste, caruia nu-i venea sa creada ce pret obtinuse dar, si mai mult decat atat, ca obtinuse nu doar pretul acela dar ca ratoiul era in continuare al lui. Un adevarat cadou pentru un adevarat crescator! Incredibil! Pasiune si prietenie intr-o inlantuire cu final fericit.
Pt. cei care cred ca randurile de mai sus sunt pura fabulatie:
- omul "nostru" se numeste Graham Hicks; - ratoiul lesesc "Fat-Frumos" se numeste Big Dave - varietatea de culoare "Cotofana" pe negru. Cu adevarat un exemplar realmente superb despre care voci avizate in domeniu spun ca este, sub aspectul taliei, formei si desenului, "just perfect".
O poveste ce merita spusa si astfel cunoscuta si de pasionatii de pasari de curte, si nu numai, din Romania. O poveste din care putem trage multe invataminte!
frumoasa poveste da si un bun indrumar. BIG DAVE tata n-ai sa mai mori iar cand o sa pleci de langa noi descendentii tai ne aduc aminte de tine, momentan un sisiit pe limba ta leseasca si un CRACIUN FERICIT din partea mea pe limba Romaneasca La multi ani$$$
Exista pe lumea asta oameni minunati cu suflet bun ! Eu daca nu aveam prieteni nu mai existam acum, cand mi s-a daramat acoperisul de la furtuna si tavanul daca nu aveam prieteni care sa ma ajute sa reconstruiesc ramaneam fara casa, pe drumuri !
Daca am deschide mai des ochii si am privi ce avem pe langa noi, astfel, noi oamenii am fi mai buni!
Multumesc Cosin pentru ca ai impartasit acesta poveste si multumesc pentru ce am invatat de la tine.
daca ar intelege toti cu adevarat valoarea ratei leseasti nu ar mai spune >A DA avea si bunicamea la tara dalea<.si eu am si dupa brahma nu as renunta pentru nimic in lume la ele
Curate, tacute , frumoase, oua bune, carne buna, execelente closti si mame, o pasare deosebita.
Daca nu ar fi asa de rautacioase si capsomane, ar fi pasarile de curte ideale.
Vb celor de la ACADEMIA CATAVENCU
- Fapte care au fost reale , sunt adevarate si vor deveni autentice!
Cat despre Romanica, tot A.C.
- avem o tara , cum procedam ?!
Domne, nu mi te credeam asa carcotas, mai ales cand, chiar in ograda noastra, sunt "mari" campioni. Cat despre povestea omului, toata stima si pentru el, dar si pentru prietenii lui. As scoate si eu pasarile la vanzare, daca as avea asa prieteni :)
Daca s-o mai fi tinut vr-una, inseamna ca nici eu n-am mai fost invitat. Cred totusi ca nu.
In fond, pana la expo mai e' iar targurile nu prea merg anu' asta. ;)
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
V-am pupat!
Speram ca esti si tu! ;)
Multumesc Cosin pentru ca ai impartasit acesta poveste si multumesc pentru ce am invatat de la tine.
Daca nu ar fi asa de rautacioase si capsomane, ar fi pasarile de curte ideale.
!:) ...multumesc!
- Fapte care au fost reale , sunt adevarate si vor deveni autentice!
Cat despre Romanica, tot A.C.
- avem o tara , cum procedam ?!
In fond, pana la expo mai e' iar targurile nu prea merg anu' asta. ;)
P.S. - nici eu nu ma laud cu vr-un fanclub. :))
Toata stima pentru acesti DOMNI!
Strict referitor la capra, ale noastre sunt cu multe peste ale lor chiar daca cifrele contrazic vehement.
P.S. - ca sa nu mai vorbesc de "capre". :D